Zeița ISIS - Regina egipteană NEFERTITI - Piramidele din Egipt

Zeița ISIS

Isis este una din cele mai importante zeități din panteonul politeist egiptean. Aceasta a fost mai întâi venerată în religia egipteană antică, mai târziu în Imperiul Roman și în lumea Greco-Romană, si pâna în zilele noastre în anumite religii pagâne. Isis reprezenta mama și soția perfectă, dar era și protectoarea naturii și a magiei. Era zeitatea favorită a sclavilor, păcătoșilor, artizanilor, dar și aristocrații și conducătorii îi aduceau ofrande. Isis este prima fiică a zeilor Geb, zeul Pământului, și Nut, Zeița cerului, mama lui Horus, zeitate cu cap de șoim asociată cu ideea de regalitate, dar mai este cunoscută și ca protectoarea morților, datorită căsătoriei cu Osiris, zeul lumii de dincolo.

Cultul acesteia a fost popular în întreg Egiptul, dar cele mai importante temple se aflau la Behbeit El Hagar în Delta Nilului și începând cu regatul lui Nectanebo I (380-362 e.n.), pe insula Philae din Egiptul de Sus.

Venerarea Zeiței Isis și-a continuat expansiunea de-a lungul lumii Greco-Romane, până la suprimarea păgânismului în era creștină, însă imaginea Zeiței cu fiul său Horus în brațe a fost preluat de creștini în forma Fecioarei Maria cu pruncul Iisus, începând cu secolul 5. Prezența Zeiței Isis a fost atât de răspândită încât i se aduceau ofrande în templele cele mai cunoscute ale perioadei, ca Delos, Delphi, Eleusis și Atena, precum și în nordul Greciei. Inscripțiile arheologice o menționează în Spania, Germania, Arabia, Asia Minor, Portugalia și,chiar și în Britania. Aceasta a fost asociata cu zeitățile perioadei, precum Ceres, Venus, Diana sau Artemis, și Persefona. Cultul lui Isis și Osiris a continuat în Philae până în aproximativ 450, mult după decretul imperial din secolul 4 care a ordonat închiderea tuturor templelor păagâne. Philae a fost ultimul templu egiptean antic care a fost închis.

În momentul de față se aduce în prim plan importanța energiei Zeiței Isis, Zeița Iubirii care este o energie feminină, divină, puternică și vindecătoare ! Prin renașterea grupurilor Frăția Trandafirului (Sisterhood of the Rose) pe plan mondial, se dorește întărirea energiei feminine prin ancorarea acestei energii pe planeta Pământ, împământarea acestei energii pentru a echilibra toate energiile masculine existente. Misterele Zeiței Isis sunt rămășițele misterelor originale ale Zeiței, care au fost aduse la Atlantida de către Rasele Centrale, cu sute de mii de ani în urmă. Aceste mistere au fost practicate fără întrerupere pentru nenumărate milenii pe suprafața planetei în temple sacre dedicate Zeiței. Conlucrarea vieții cu prezența Zeiței, arhetipul feminin divin, originar direct din Sursă, a constituit baza stabilității și armoniei societății.

Simbolul Zeiței Isis este regina florilor, trandafirul !

A sosit timpul ca un număr mare de grupuri fizice Frăția Trandafirului (Sisterhood of the Rose) să fie activate pe suprafața acestei planete.

Regina NEFERTITI

Nefertiti (c.1370 î.Hr. – c.1330 î.Hr.) a fost o regină egipteană și marea soție regală a lui Akhenaten ( cunoscut și ca Amenhotep al IV-lea ), un faraon egiptean. renumit. Nefertiti și soțul ei erau cunoscuți în acele vremuri antice ca revoluționarii religioși ai timpurilor, în care se închinau doar unui singur zeu, Aten și discului solar. Au renunţat la vechile forme de guvernământ, la vechea capitală și au înlocuit chiar și vechii zei. În mai puţin de 20 de ani, sau întors Egiptul cu susul în jos și apoi au dispărut din istorie.

Frumusețea ei recunoscută, înțelepciunea și iubirea reginei Nefertiti față de poporul egiptean au rămas adânc săpate în istoria antică a Egiptului.

Crucea - Cheia ANKH

Marea Piramida din Gizeh - Piramida Lui Kheops

https://www.youtube.com/watch?v=EacAMWg1eB4

Crucea Egipteană ANKH

Ankh este o hieroglifă egipteană, simbol al vieții lungi. Faraonii primeau o amuletă sub formă de ankh la naștere. Ankh-ul a fost pentru vechii egipteni simbolul Vieții Veșnice (simbolul hieroglific actual). Simbolul a fost adesea folosit în arta egipteană. Vechii zei egipteni erau reprezentați foarte des alături de un Ankh (Anqet, Ptah, Satet, Sobek, Tefnut, Osiris, Ra, Isis, Hathor, Anubis și mulți alții), ca dovadă a abilității lor de a transcende moartea. Sarcofagele faraonilor aveau un Ankh plasat pe pieptul regelui pentru a simboliza răsuflarea Vieții Eterne.

Ankh-ul nu numai că simbolizează Viața Eternă (atât cea materială cât și cea spirituală), însă reprezintă și puterea de a da și susține viața. Este asociat în general cu lucrurile materiale precum apa (pe care egiptenii o considerau capabilă de a regenera viața), aerul, soarele, precum și cu zeii. De-a lungul timpurilor, Ankh-ul a devenit simbolul Vieții și Imortalității, al Universului, al puterii, al apei și aerului, dătători de viață. Forma sa asemănătoare cu o cheie a încurajat credința că poate deschide porțile morții.